“Oricine se poate aranja să arate superb, dar cel mai interesant e să vezi cum oamenii se îmbracă în timpul lor liber.” Alexander Wang
Cititul nu este tocmai o plăcere pentru toată lumea. Am început și eu să citesc cu Cristina și s-o ajut să-și dezvolte și ea această latură. Încă nu o face din plăcere. Citește pentru că trebuie. Eu îmi doresc să citească și să înțeleagă în același timp ceea ce citește pentru că aceste 2 lucruri sunt extrem de importante.
Pădurea fermecată mi-a întrecut toate așteptările. Poate că ar fi trebuit să las această propoziție pentru final, dar nu m-am putut abține. Mi-a fost recomandată și recunosc că am citit-o cu cea mai mare plăcere. Mi-am împărțit orele de lectură împreună cu Cristina pentru a o antrena și pe ea în arta cititului.
Eu nu m-am focusat pe citit înainte de a începe Cristina școala. Vreau să spun că eu îi citeam povești doar că nu am pus-o deloc să citească și nici să scrie. În afară de ceea ce făcea la grădiniță nu am pus accentul pe detaliile de genul. Am considerat că aceste lucruri se învață la școală. Vreau să vă povestesc un pic despre experiența mea și despre ce consider că ar fi bine să fac pe viitor.
Scârții este ultima carte cumpărată de pe Libris și este scrisă de Tom Fletcher. Trebuie să recunosc că acest autor m-a surprins plăcut și îmi place maxim stilul lui de a povesti. Este și pe înțelesul copiilor și asta a făcut ca și Cristinuța mea să asculte cu atenție. Recunosc că ea nu a avut curajul s-o citească singură, dar poate că e puțin cam micuță și acest lucru se va întâmpla la anul.
Crăciunozaurul și Vrăjitoarea iarna este cea de-a doua parte a cărții Crăciunozaurul despre care v-am povestit deja. Este o carte cam la fel de mare ca prima, dar ușor de citit și o lectură plăcută în același timp. Mie mi-a plăcut și Cristina a fost și ea îndrăgostită de poveste.
În articolul de astăzi vreau să vă vorbesc despre citit în general și despre începuturile lecturilor în general. Știu că nu sunt cel mai bun exemplu pentru că eu nu citesc foarte mult. De obicei, îi citesc fetiței mele povești sau citim diverse lucruri pentru școală. Nu știu dacă ăsta este motivul pentru care nici ea nu este tocmai pasionată de citit. Am zis că va începe să citească la școală și măcar să citească ce este de citit.
Cristina nu este cea mai mare amatoare de lecții, citit și alte nebunii legate de școală. Tot încerc eu să-i explic că este bine și că trebuie să-și dea mai mult silința. Sper să reușesc să-i insuflu dorința de a citi, a învăța mai mult și a-și dori să fie cât mai bună. Pot să mă bucur de un lucru: iubește colecția de cărți cu Dory și m-a determinat să-i iau toate cărțile cu ea pentru că este numai ochi și urechi atunci când i-o citesc.
Clasa pregătitoare mi-a dat mari bătăi de cap. Aș putea să spun că nu am fost pregătită deloc pentru ceea ce s-a întâmplat. Nu a fost deloc o joacă și nici măcar n-aș putea s-o numesc o continuare a grădiniței pentru că n-a fost deloc așa. În realitate s-a făcut școală cât cuprinde și copiii au avut de învățat extrem de multe lucruri. Mai exact, până la sfârșitul clasei pregătitoare ei trebuiau să citească. Fie că o făceau pe silabe sau citeau cuvântul cu totul, ei trebuiau să se descurce. Unele învățătoare aveau pretenții și la intonație așa că depinde la cine nimeriți.
În ultimul timp am făcut o tradiție în a-mi cumpăra de pe Libris Ghiozdănelul cu exerciții. Cristina lucrează foarte bine după genul ăsta de caiete și cred că este atrasă în primă fază de forma foarte jucăușă. Am stat un picuț pe gânduri dacă să aleg sau nu acest caiet pentru grupa ei de vârstă de teamă ca nu cumva să stea rătăcit într-un sertar. A fost extrem de entuziasmată încă de la primul contact și asta chiar m-a bucurat.
Una din temerile mele atunci când m-am hotărât că vreau să am 2 copii a fost să gestionez cât se poate de bine situația și să nu fac diferențe între copii. Îmi doresc să le arăt tot atât de multă dragoste, să nu cumva să se simtă vreuna din ele mai neglijată sau să simtă vreo diferență. Pentru asta am vrut să încerc să-i citesc o carte Cristinei care s-o ajute să înțeleagă că îi port tot atât de multă iubire ca și până acum.