Cristina citește dacă stau eu pe capul ei. Evident că această deprindere și dorință de a citi singură apare în timp(încă mai sper). Cel puțin cu gândul ăsta mă consolez eu. Ideea este că trebuie să citească ca să-și îmbogățească vocabularul, să aibă imaginație și să poată citi fluent fără probleme. Cam astea sunt dorințele mele pentru ea. Este doar clasa a doua și nu pun presiune prea mare pe ea, dar nici nu vreau s-o las de capul ei. Atâta timp cât eu mă ocup de ea știu exact ce mai are de punctat. Asta s-a întâmplat și cu Lafcadio …. a fost alegerea mea(recunosc).

Ultima comandă pe Libris a fost compusă din Pădurea fermecată pe care o mai avem de citit, Domnul Fox – vulpoi Fantastic care i-a plăcut Cristinei enorm de mult și apoi s-a apucat de Lafcadio. Ideea este că doamna învățătoare le-a spus copiilor să citească câte o carte pe săptămână, iar cartea Domnul Fox a citit-o foarte repede. Cred că i-a luat cam o săptămână și o zi. Avea cam 100 de pagini, era un format mic și avea și ceva desene. Acest lucru a făcut lectura extrem de ușoară. Și povestea în sine a fost amuzantă și i-a stârnit interesul.

Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș

Lafcadio, leul care nu s-a lasat pagubas începea să fie citită imediat după Domnul Fox. Aveam ceva emoții pentru că știam cât de mult i-a plăcut Vulpoiul Fox și mă gândeam că Lafcadio nu se va ridica la același nivel și că n-o va citi cu plăcere. Primele pagini au fost ușor întortocheate și parcă nu găseam nimic de care să mă agăț și să mă atragă. Treptat leul nostru a trecut la acțiune și deja cartea a început să fie tot mai interesantă.

Nu vreau să dau foarte multe spoilere în ceea ce privesc aventurile tânărului leu pentru că este plăcut să descoperi toate peripețiile din carte. Vă pot spune doar că el este îndrăgostit de BEZELE și că a învățat să tragă cu pușca. Acest lucru îl va face celebru și cu ocazia asta pleacă din junglă pentru că i s-a propus să meargă la circ. Vă las pe voi să descoperiți toate aventurile prin care trece și sunt convinsă că vă v-a face să zâmbiți pentru că întâmplările lui sunt cu adevărat amuzante. Finalul este simpatic și cu siguranță veți dori să știți ce se va întâmpla cu leul la finalul poveștii.

Am început să îndrăgesc tot mai mult cărțile Editurii Arthur. Varianta aceasta de carte este cartonată, cu multe desene sugestive și are doar 110 pagini. Vă asigur că va fi o lectură plăcută și chiar o recomand cu drag. După ce am întrebat-o pe Cristina care dintre ultimele 2 cărți le preferă, ea a spus că Lafcadio este preferata ei. Poate că acest răspuns vă atrage să o citiți.

Dacă aveți recomandări de cărți pentru o fetiță de 9 ani, chiar v-aș ruga să-mi lăsați comentarii și să-mi dați idei