“Oricine se poate aranja să arate superb, dar cel mai interesant e să vezi cum oamenii se îmbracă în timpul lor liber.” Alexander Wang
Cele 3-4 ore petrecute la școală nu sunt suficiente pentru a aprofunda lucrurile învățate în clasă. Trebuie să lucrăm suficient de mult și acasă pentru ca copiii să aibă o minte antrenată, pentru a pune bazele noțiunilor învățate și pentru a obține note bune. Aceste exerciții trebuiesc făcute zilnic pentru ca în felul ăsta cei mici să fie în contact direct cu noțiunile și să nu le poată uita prea ușor.
Nu știu dacă fac eu alegeri bune sau Editura Arthur are niște cărți numai bune pentru copii. Dragonul tatălui meu, dar și Pădurea fermecată au fost 2 cărți absolut superbe pe care le-a citit Cristina cu mare drag. Recunosc că la început este ușor descurajată de cărțile cu multe pagini. Mă gândesc că unul dintre motivele pentru care a vrut să citească Domnul Fox, vulpoi fantastic a fost și pentru faptul că această carte are doar 100 de pagini. Cartea este micuță și poate fi citită destul de ușor.
Clasa a doua a venit cu noi surprize. Mai exact, am auzit că undeva în apropierea sfârșitului de an copiii vor avea evaluare națională. Primul obiect matematică, iar la română dau scris și citit. Sinceră să fiu, m-am panicat un pic de teamă ca nu cumva să aibă copilul probleme, să nu se descurce suficient de bine sau să ia notă mică. Între timp …. m-am mai liniștit și am să vă povestesc exact și de ce.
Îmi doream mult o carte frumoasă și antrenantă pentru fetița mea și așa am ajuns să iau cartea Ursulețul Winnie Puh. Căsuța din strada Puh scrisă de A.A. Milne. Am fost plăcut surprinsă să văd cât de plăcută a fost chiar și pentru mine. Este o carte relaxantă în care descoperi că Winnie Puh nu este un ursuleț ca toți ursuleții. Eu sunt convinsă că oricine va citi această carte se va îndrăgosti de acest ursuleț și de acțiunea acestei cărți.
Cititul nu este tocmai o plăcere pentru toată lumea. Am început și eu să citesc cu Cristina și s-o ajut să-și dezvolte și ea această latură. Încă nu o face din plăcere. Citește pentru că trebuie. Eu îmi doresc să citească și să înțeleagă în același timp ceea ce citește pentru că aceste 2 lucruri sunt extrem de importante.
Pădurea fermecată mi-a întrecut toate așteptările. Poate că ar fi trebuit să las această propoziție pentru final, dar nu m-am putut abține. Mi-a fost recomandată și recunosc că am citit-o cu cea mai mare plăcere. Mi-am împărțit orele de lectură împreună cu Cristina pentru a o antrena și pe ea în arta cititului.
Eu nu m-am focusat pe citit înainte de a începe Cristina școala. Vreau să spun că eu îi citeam povești doar că nu am pus-o deloc să citească și nici să scrie. În afară de ceea ce făcea la grădiniță nu am pus accentul pe detaliile de genul. Am considerat că aceste lucruri se învață la școală. Vreau să vă povestesc un pic despre experiența mea și despre ce consider că ar fi bine să fac pe viitor.
Scârții este ultima carte cumpărată de pe Libris și este scrisă de Tom Fletcher. Trebuie să recunosc că acest autor m-a surprins plăcut și îmi place maxim stilul lui de a povesti. Este și pe înțelesul copiilor și asta a făcut ca și Cristinuța mea să asculte cu atenție. Recunosc că ea nu a avut curajul s-o citească singură, dar poate că e puțin cam micuță și acest lucru se va întâmpla la anul.
Crăciunozaurul și Vrăjitoarea iarna este cea de-a doua parte a cărții Crăciunozaurul despre care v-am povestit deja. Este o carte cam la fel de mare ca prima, dar ușor de citit și o lectură plăcută în același timp. Mie mi-a plăcut și Cristina a fost și ea îndrăgostită de poveste.
În articolul de astăzi vreau să vă vorbesc despre citit în general și despre începuturile lecturilor în general. Știu că nu sunt cel mai bun exemplu pentru că eu nu citesc foarte mult. De obicei, îi citesc fetiței mele povești sau citim diverse lucruri pentru școală. Nu știu dacă ăsta este motivul pentru care nici ea nu este tocmai pasionată de citit. Am zis că va începe să citească la școală și măcar să citească ce este de citit.