Una din temerile mele atunci când m-am hotărât că vreau să am 2 copii a fost să gestionez cât se poate de bine situația și să nu fac diferențe între copii. Îmi doresc să le arăt tot atât de multă dragoste, să nu cumva să se simtă vreuna din ele mai neglijată sau să simtă vreo diferență. Pentru asta am vrut să încerc să-i citesc o carte Cristinei care s-o ajute să înțeleagă că îi port tot atât de multă iubire ca și până acum.

Oare eu fac diferențe între copii?

Acesta este unul dintre momentele mele de sinceritate și vouă vă pot spune că diferențe există. Problema este că încerc să gestionez cât mai bine situația astfel încât Cristina să nu se simtă neglijată, să știe că o iubesc la fel de mult în continuare și că are un loc special în inima mea pentru că ea s-a cuibărit acolo prima.

Mi-am dorit foarte mult 2 fete. Întâmplarea a fost ca primul copil să fie fetiță, așa cum îmi doream, și am înconjurat-o cu muultă dragoste, i-am făcut cam toate poftele, am ținut-o mai mult în brațe până la 2 ani și asta pentru că se agăța mereu ca o maimuțică de piciorul meu. Să nu mai vorbesc de pupături. O pupam zilnic de 100 de ori.

Eva a apărut după 6 ani și jumătate de la nașterea Cristinei. O iubesc tare mult și fac exact același lucruri pe care le-am făcut cu Cristina. O pupăcesc de fiecare dată cum o prind, o îmbrățișez mai mereu și încerc să-i fac cam toate poftele ca ea să stea cumințică și să am și eu liniște. Evident că Cristina nu știe cum a fost ea tratată și de fiecare dată când o pup pe Eva, o pup și pe ea pentru ca nu cumva să se simtă diferențele. Chiar dacă Eva este mai mereu lipită de mine și evident primește ceva mai multă atenție. Nu am cum să mă port la fel și bănuiesc că toate mamele de 2 copii îmi dau dreptate. Poate că atunci când va mai crește Eva voi putea să pun totul pe picior de egalitate.

Mami, o să mă iubești în continuare?

Cristina și-a dorit foarte mult un frățior sau o surioară. Am primit rugăminți insistente și de câte ori vedea câte o mămică cu burtică în parc punea întrebări referitoare la activitatea lui bebe din burtică, ca să nu mai zic că era mereu în preajma bebelușilor pe care îi sufoca cu atâta iubire și joacă. Chiar am zis că este momentul să-i fac și ei o bucurie și să-mi satisfac și eu una din dorințe. După apariția Evei a apărut gelozia …. aia puternică.

Noi nu ne mai ținem în brațe?

Pe mine nu mă mai iubești?

De ce stă ea între noi?

Prin exemple și prin multă iubire și afecțiune arătată Cristinei am reușit s-o conving că le iubesc pe amândouă la fel de mult. Cu toate că în ultimul timp aud tot mai des întrebarea „Pe cine iubești mai mult: pe Eva sau pe mine?”. Parcă zilnic mă pistonează cu asta de parcă ceva în suflețelul ei o frământă acolo.

I-am luat o carte de pe Libris pentru că am văzut-o recomandată de mămicile care se confruntă cu aceeași problemă. Mami, o să mă iubești în continuare? este o carte foarte ușor de înțeles. Mama ursoaică încearcă să-i explice ursulețului că urmează să mai aibă un pui. Ursulețul nu este atent la vorbele mamei și este tare jucăuș așa că mama încearcă să țină pasul cu el și să-i ofere mâncare. Povestea are un final fericit, dar vă las pe voi s-o descoperiți. După ce am terminat povestea am discutat puțin pe marginea acesteia și dădea semne că m-a înțeles.