Fiecare mamă este specială dar mama mea este unică și atunci când spun că mama este ca o soră nu exagerez în nici un fel. Mama mea este foarte înțelegătoare și poți discuta absolut orice cu ea doar că are anumite tabieturi din care nu o scoți.

Este femeia aceea care mănâncă mâncăruri tradiționale și nu ar încerca lucruri noi sau mâncăruri trăznite. Am fost plecată cu ea până la București și am oprit să facem niște cumpărături în Mega Mall iar după ce am terminat ne-am oprit să mâncăm ceva.

Eu sunt înnebunită după mâncarea chinezească și m-am chinuit să îmi fac singură acasă acele rețete unice pe care doar la restaurantele cu specific le găsești. M-am apropiat puțin de gust dar nu se compară cu produsele pe care le servești din mâna unor profesioniști. Mama nu frecventează mall-urile și nu cunoaște firme de mâncare așa că a zis că merge pe mâna mea.

Ne-am oprit direct Wu Xing și ne tot uitam la ofertele existente.

– Ce mănânci? o întreb eu pe mama care se uita nedumerită

– Sincer nu văd să citesc dar tu ce-mi propui?

– WuXing știe!, mâncare chinezească Pui Sichuan. Pe lângă faptul că arată bine are și niște urechi de lemn delicioase

– Doamne Ramona! Nu mă pune să mănânc melci, viermi sau alte vietăți pe care în mod normal nu le pot suporta!

– Nu mamă! Stai să îți explic. Urechile de lemn sunt culese direct din copac și este o scoarță de copac ținută la macerat în lapte câteva zile și apoi puse la murat într-un anumit amestec de ingrediente chinezești. Rezultatul este fabulos și nici măcar nu simți că mănânci scoarță de copac.

– Cred că îți arde de glume. Nu sună bine deloc și nu sunt dispusă să încerc. Ce altceva îmi mai propui? Observ că are mai multe feluri de mâncare și tu te-ai oprit doar asupra asteia.

– Nu vrei să încercăm niște spaghete de primăvară?

– Astea ce mai sunt? Nu prea are o denumire cunoscută acest preparat. Eu aș vrea o bucată de vită cu garnitură sau dacă nu are ia-mi un piept de pui.

– Mergi pe mâna mea! Ai să vezi că vei fi mulțumită de alegerile mele

Mi-am dat seama că toate aceste denumiri îi sunt străine deși la bază nu este o mâncare ciudată ci chiar gustoasă. Am ales o porție de pachețele de primăvară pe care le-am împărțit. Am asigurat-o că tot ce va găsi în interior este comestibil și nu are de ce să își facă griji. Eu nu le pot face acasă și apreciez atât de mult gustul acestor pachețele încât nu pot să nu le savurez la aperitiv iar ca fel principal am ales o porție de pui Sichuan pentru mine pentru că vroiam să îi dau mamei să guste acele urechi de lemn care sunt niște ciuperci puțin altfel dar sunt foarte gustoase. Eu în supermarket nu am văzut și înclin să cred că la noi nu se găsesc de cumpărat. Iar pentru mama am ales Porc pe plită încinsă. Am vrut să îi iau ceva care să nu fie picant pentru că știu că la ei picant poate fi uneori exagerat de picant și nu vroiam să o sperii pe mama și să nu se mai atingă de mâncare.

Important este că toate felurile de mâncare alese i-au plăcut și a zis că ar mai vrea să încerce astfel de mâncăruri pentru că au avut un gust diferit față de ceea ce gătește ea. Am asigurat-o că la următoarea vizită în București vom mai merge să mâncăm aici.

Am și un mare regret! Că nu locuiesc în București să îmi pot comanda acasă sau chiar să merg direct în mall să mă servesc mult mai des din aceste bunătăți.

Am scris acest articol pentru proba 20 a competiției SuperBlog 2016