Eva este cel mai mic membru al familiei mele. Dacă mă urmăriți știți de existența ei pentru că pun poze cu ea constant, dacă nu mă urmăriți, atunci vă spun eu că pe 16 august împlinește 4 luni. În acest articol vreau să detaliez un pic despre câteva mici detalii din momentul în care a apărut ea în viața noastră și despre botezul în vremea COVID.

Momente de vinovăție și teama de a nu putea să-mi împart iubirea la 2

Îmi doream mult să am doi copii în ciuda faptului că eu sunt singură la părinți. Cred că mi-a plăcut mult relația soțului meu cu fratele lui și asta m-a convins să-mi doresc încă un bebe. Această dorință a mea a fost alimentată și de faptul că începuse Cristina să-mi ceară un bebe. Oprea mămicile gravide în parc și le întreba ce face bebelușul din burtică în acel moment. În plus, bebelușii de până în 2 ani erau preferații ei în sensul că se juca cu ei și era foarte atentă.

Comportamentul Cristinei s-a schimbat ușor din momentul în care eu am apărut cu Eva acasă. Eva primea ceva mai multă atenție pentru că ea era neajutorată. Trebuia s-o alăptez, s-o schimb, etc. Singurul moment în care Cristina suspina și mi-o și spunea era momentul în care trebuia să ne culcăm și-mi reproșa că n-o țin în brațe, că n-o pup, etc. A ținut destul de puțin acest comportament deși am impresia că de multe ori evită să-mi mai spună că este geloasă.

Eva este mică și drăgălașă și mereu o pup și o drăgănesc. Uneori mă simt vinovată cu fiecare îmbrățișare oferită uneia dintre ele pentru că mă gândesc că nu voi putea să gestionez situația destul de bine și Cristina să sufere. Acum atenția mea se îndreaptă mai mult pe Eva care este micuță, deși o iubesc la fel de mult și pe Cristina. Sper ca în timp să învăț să mă port și să nu mai fie nimeni supărat.

Botezul: biserică, poze profesionale din biserică și petrecere

Nebunia asta cu Covid a dat multe lucruri peste cap. Am fost total debusolată în privința botezului pentru că nu știam ce să fac, cum să fac și când să-l fac. Totul a început în momentul în care ne-am luat inima în dinți și am vorbit la restaurant, apoi am verificat dacă se fac botezuri la biserică în post și totul a fost ok și n-am mai avut altceva de făcut decât să lansez invitațiile.

Biserica mi s-a părut cea mai specială și cea mai grea. Am avut un fotograf profesionist pe care-l puteți găsi aici sau pe instagram photoKTL(dacă vreți să vedeți pozele realizate de el). Mie mi-a plăcut tare mult ceea ce a făcut și chiar a scos niște cadre absolut geniale cu noi toți, în special cu Eva. El a fost foarte delicat și aproape că nici nu l-am simțit când s-a furișat printre noi și ne-a pozat. Dacă aveți nevoie de un fotograf profesionist și sunteți din Galați, îl puteți contacta.

La botezul propriu zis a fost destul de greu pentru mine. Știam că în momentul în care se va declanșa uraganul …. nu prea voi avea cum să-l opresc. Eva este alăptată exclusiv și nu bea apă/ceai și nici suzetă nu servește. În concluzie, singura alinare este țiți. Mi-am luat cu mine un biberon cu apă și o suzetă în ideea că voi încerca să o calmez cumva. Din păcate nu a vrut nimic din toate astea și a adormit abia după ce a fost scoasă din cristelniță și după ce obosise de atâta plâns.

Mă bucur mult că am trecut peste acest pas, deși acesta mi s-a părut și cel mai emoționant. Am scăpat cu bine și asta este tot ce contează. Slujba a fost foarte plăcută, preotul a fost foarte cald și plăcut! Am doar cuvinte de laudă la acest capitol în ceea ce privește biserica.

Petrecerea a avut câteva restricții: nu am avut voie să dansăm, aveam voie cu maxim 50 persoane pe terasă și a trebuit să plecăm acasă la ora 23. Eu pot să spun că nu m-au încurcat deloc aceste restricții. Nu sunt eu cea mai mare dansatoare așa că am avut muzică pe un stick care a rulat lejer, în surdină fără a fi deranjați absolut deloc. În felul ăsta am putut discuta în voie.

Mi-am dorit ca această petrecere să fie ceva mai intimă. Era al doilea botez și am zis să chemăm doar prieteni și să nu fim foarte mulți la petrecere. Am avut 25 de persoane la botez și chiar consider că a fost perfect așa.

Petrecerea a început la ora 16 așa că pâmă la ora 23 toată lumea a avut timp de socializare, de distracție, de mâncare, etc. Cristina m-a trezit la ora 6 dimineața și am plecat de acasă la prânz în jurul orei 13 și de atunci am tot fost pe drumuri. Ora 23 a picat mănușă pentru mine care îmi doream să pun fetele la somn și să mă relaxez și eu puțin.

Mă bucur de un singur lucru, restaurantul a gândit un sistem all inclusive care presupune că el se ocupă de tot ce ține aranjarea meselor și a tuturor nimicurilor de care este nevoie pe masă. Ca și exemplu vă pot spune de fructe, prăjituri, fursecuri, alune, băuturi(apă, suc, vin, whisky, angelli, cafea, etc) și inclusiv tort. Noi am venit efectiv cu mâna în buzunar. Mi s-a părut foarte bine gândită problema pentru că nu-mi mai doream o altă alergătură în plus dimineața când ar fi trebuit să aducem totul la restaurant ca să fie băgat la rece așa cum a fost la nuntă!