Restaurante aerisite, fără fum de țigară

Am fumat și eu câțiva ani buni și pot să spun că aceasta era una dintre plăcerile mele vinovate. Îmi plăcea sentimentul acela de a trage puțin fum în plămâni și de multe ori atunci când ești nervoasă, acest sentiment te relaxează maxim. Fumam mult, destul de mult cât să-mi pun de multe ori câteva semne de întrebare și nu aveam nici un pic de voință să mă las. Nu concepeam să ies în oraș la un suc și să nu fumez o țigară. Parcă lipsea ceva și chiar dacă aveam o companie plăcut, simțeam un gol!

fumat-minCum erau spațiile pentru nefumători

Totul a început prin crearea de spații special amenajate pentru nefumători. Restaurantul era plin și într-un colț sau într-o zonă ușor izolată erau câteva mese destinate nefumătorilor. Evident că fumul ajungea nestingherit și-n acele zone. Nu erau absolut deloc ferit și chiar am fost în mai multe locații în care se putea vedea clar că acele persoane erau la fel de expuse ca cele care fumau.

Ulterior au apărut acele spații izolate pentru nefumători și cred că asta a fost în avantajul nefumătorilor. Puteau să respire o gură de aer curat. Totuși nu era cea mai bună soluție pentru că atunci când ieși în oraș din 5-6 persoane se găsea câte un fumător care era suficient de convingător ca să-i așeze și pe restul într-un spațiu de fumători.

Cum m-am lăsat eu de țigări

Nu știu exact câți ani am fumat și nici nu vreau să-mi fac un calcul în acest sens. Când am rămas însărcinată fumam și mi-am pus câteva semne de întrebare. O parte din mine vroia să renunțe la acest viciu mai puțin sănătos și totuși parcă nu aveam suficientă voință să mă las. Am preferat să vorbesc cu medicul meu ginecolog și am întrebat ce să fac. Mi-a dat libertate în ceea ce privește decizia și mi-a zis că este bine să mă las de fumat și totuși nu mă sfătuiește să renunț brusc pentru că îi poate dăuna. Mi-a zis că le pot rări până când renunț complet la ele. Agitația pe care ți-o poate da acea dorință de a fuma poate fi considerată asemănătoare sevrajului.

Nu a fost suficient de convingătoare ca să mă determine să mă las complet. Am rărit numărul lor și chiar ajunsesem să fumez o țigară pe zi până când am citit un articol pe internet a unei mămici care scria extrem de frumos. Zicea că dacă copil ei ar avea o problemă la naștere cu siguranță ar da vina pe fumat și s-ar învinovăți toată viața. În acel moment s-a stârnit panica în sufletul meu. Știam că am o problemă( aveam trombofilie) și aveam inima cât un purice, știam că îmi doresc să fiu bine pentru copilul meu și m-am gândit cât de mult m-aș învinovăți dacă dintr-un motiv sau altul copilul ar fi avut de suferit din cauza viciului meu. A fost cel mai bun motiv care să mă ajute să renunț complet la țigări.

După ce-am născut am alăptat o lungă perioadă de timp(1 an și 8 luni) și nu mi-a stat gândul la fumat. Un copil te ține mai tot timpul în priză și ai mereu câte ceva de făcut. După ce-am terminat de alăptat, m-am gândit că aș putea să mă reapuc și am vrut să-mi aprind o țigară. Evident că am fost tentată de țigările mele preferate…. click… cu buton…. cunoscătorii știu ce zic. Am tras 3 fumuri și nu am mai vrut. Nu m-am mai simțit atrasă.

În concluzie, nu m-am mai reapucat și mă bucur. Poate că acesta este unul dintre lucrurile de care sunt mândră și mă bucur de reușita mea.

white-outfit

Tricou – link

Weekend în oraș cu copilul

M-am bucurat că restaurantele sunt mai aerisite și din ce în ce mai multe familii cu copii îndrăznesc să iasă în oraș. În felul ăsta poți sta 2-3 ore afară fără să-ți faci probleme și de obicei eu aleg restaurantele care au un loc special amenajat pentru copii. Este drept că astfel de locuri nu sunt foarte des întâlnite, dar important este că am găsit o locație în Galați care îndeplinește toate standardele dorite de mine. Are mâncare bună, servire ireproșabilă și loc de joacă pentru copii. Dacă sunteți în trecere prin Galați, să știți că vorbesc despre Ca Jou( strada domnească). Mi-aș dori ca în fiecare oraș să fie o listă cu astfel de locuri. Când am fost în Cluj nu am știut către ce locație să mă pot orienta.

Am încercat să mă aranjez și eu puțin, având în vedere că nu ies prea des. Evident că totul se întâmplă cu un ritm amețitor și îi pun pantalonii copilului, nu vrea tricou, nu vrea atunci când vreau eu, etc. Îmi pun și eu o pereche de blugi și până să-mi pun bluza începe să plângă pentru că zice c-o las acasă. Mă opresc eu din îmbrăcat și o termin pe ea de îmbrăcat și evident că mai uit câte ceva. De exemplu acum am uitat complet să-mi pun cercei. Asta e … bine că nu mi-am uitat capul.

Eu am purtat tricou asimetric pe care l-am luat de aici, sacou SheIn, blugi H&M și pantofi Miniprix. Tricoul mi-a ajuns foarte foarte repede. Ceva gen 2 săptămâni. Mă bucur să văd că se mișcă mult mai repede totul. Tricoul este superb. Mai scurt în față și mai lung în partea din spate și cu ceva stele sclupicioase.

Voi ce părere aveți despre faptul că nu se mai fumează în restaurante?

white-outfit zaful-tee-minselfie-rokolla-mintricou-cu-stele-min tricou-zaful-mincajou-galati-min

 

MA GASESTI SI PE RETELELE SOCIALE
Share on Facebook49Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Pin on Pinterest0

You may also like

17 comentarii

  1. Si eu am fost fumatoare muuulti ani, m-am lasat acum paisprezece ani, si sunt tare mandra de mine. Sunt foarte bucuroasa ca nu se mai fumeaza in restaurante, iarna vroiam sa merg in multe locuri unde se fuma…si renuntam mereu 🙂

  2. E super acum ca nu se mai fumeaza in spatiile inchise. Tinuta ta imi place maxim, sacoul e preferatul meu.

  3. Si eu m-am lasat cat am fost insarcinata si am alaptat, dar apoi m-am reapucat!
    Ador sa fumez si fumez 1 pachet pe saptamana, deci sunt un fumator “cumpatat” sa zic asa.
    Nu as renunta la acest viciu pentru nimic. 😀

    1. Nu acuz pe nimeni si inteleg perfect ceea ce zici. Nici eu nu ma gandeam ca nu ma voi reapuca si tot timpul ma gandeam cum ar fi sa mai fumez o tigara dupa ce termin cu totul … Uite ca nu m-a mai atras.

  4. Nu am fumat niciodata, nu suport fumul de tigara si ma bucur ca nici sotul nu fumeaza. Pentru noi e ceva minunat ca nu se mai fumeaza in restaurante si nu mai venim acasa cu miros de tigara in haine, in par in cazul meu.

  5. Sotul meu e fumator, dar eu ma bucur enorm ca nu se mai fumeaza in localuri. Ma enerva foarte tare faptul ca toate hainele si parul miroseau crunt a fum. Asa nici sotul meu nu mai fumeaza foarte mult. Ii e lene sa iasa afara sa fumeze si singur, nici atat nu iese. Asa ca e un lucru bun zic eu.

  6. Nu sunt fumatoare desi am cochetat in facultate cu el, dar din fericire nu s-a prins de mine. In aceasta calitate vreau sa spun ca ocoleam barurile sau cluburile deoarece dupa un sfert de ora de inhalat imi pierdeam vocea si nu mai puteam vorbi.

  7. Pe noi nu pot spune ca ne afecteaza daca se fumeaza ori nu pentru ca de fiecare data am ales zonele child friendly tocmai pentru a evita expunerea la fumul de tigara. Dar ai dreptate, cand ai copii te gandesti de 1000 de ori inainte sa iei o decizie chiar si una aparent banala pentru ca ii poate afecta imediat si consecintele sunt pe termen lung.

  8. Mi se pare normal sa nu se fumeze in spatii inchise asa ca am fost super fericita cand s-a dat legea, desi inca exista nenumarat exceptii. Si in Bucuresti si in Tg /jiu. Se considera ca daca e petrecere privata, se poate fuma. Il cunosc pe patron, ne lasa, merge si asa. Nu pot sa spun de cate ori am fost tentata sa sun la politie, dar te gandesti ca nu vrei sa strici tu petrecerea prietenilor, te tine minte familia toata familia si uite asa nu zici nimic. Mie imi e fizic rau de la fumul de tigara asa ca prefer sa plec, sa ma ridic de la masa daca cineva fumeaza langa mine, decat sa inceapa cearta pentru ca nimeni nu intelege ca mie chiar imi e rau , nu doar un moft.

  9. eu nu ies prea des, dar am mai mers pe la nunti si botezuri in ultima vreme si m-am simtit mai bine pentru ca nu se fuma. Eu la nunta varului meu m-am simtit foarte rau pentru ca ventilatia nu facea fata la tot fumul de tigare, am facut un atac de panica si am plecat acasa la miezul noptii.

  10. eu recunosc, inca o mai dau in bara cu tigarile… am fumat cam din clasa a 10a pana la final de master. dup-aia am hotarat ca e cazul sa ma las, dar acum, de vreo 2 luni, cochetez cam des cu ele… nu prea e ok, sunt constienta, sper sa fie doar o faza si sa treaca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *