De ceva vreme, încercam să aleg cărți pentru Cristina care să fie potrivite vârstei ei, dar care să o ajute și să citească în limba engleză. Pentru că ea este la engleză intensiv, profesoara le-a recomandat mai multe cărți bilingve, iar printre acestea s-a aflat și Copacul cu 13 etaje, o carte care s-a dovedit a fi exact genul de lectură pe care Cristina o parcurge cu plăcere.
Cartea îi are în centru pe Andy și Terry, care locuiesc într-o căsuță cu 13 etaje construită într-un copac. Și nu este deloc o căsuță obișnuită! Au un bazin cu rechini, o mașinărie care aruncă bezele direct în gură și tot felul de invenții și situații care duc povestea într-o direcție complet neașteptată. Descrierea oficială vorbește inclusiv despre un monstru marin care se dă drept sirenă și despre un balon uriaș din gumă de mestecat.
Pentru Cristina, combinația dintre text, umor și ilustrații a făcut lectura mult mai ușoară. Nu a fost genul de carte pe care să o citească doar pentru că se afla pe lista recomandată, ci una pe care a parcurs-o repede și cu interes. Iar pentru mine, ca părinte, acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face o carte: să transforme lectura într-o activitate pe care copilul chiar o așteaptă.
Mult umor, imaginație și multe aventuri
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la această carte este faptul că nu pune presiune pe copil printr-o poveste complicată. Totul este construit pentru a stârni curiozitatea și umorul. Andy și Terry trec dintr-o aventură în alta, iar căsuța lor devine locul în care aproape orice este posibil.
Capitolele au denumiri amuzante și sunt intitulate „Pisica zburătoare”, „Nasul mare și roșu”, „Concursul de desen”, „Sirenă monstru”, „Balonul cel mare” sau „Gorila uriașă”.
Ilustrațiile alb-negru realizate de Terry Denton completează foarte bine povestea. Pentru un copil, imaginile sunt un ajutor important și îi pot ajuta pe copii să înțeleagă și mai bine ceea ce citesc. Cartea este recomandată copiilor de peste 10 ani.
O recomandare care chiar a funcționat
Pentru Cristina, Andy Griffiths a fost o descoperire plăcută. Faptul că a citit cartea ușor și că i-a plăcut contează mult mai mult decât faptul că era o lectură recomandată pentru școală. Cred că exact acesta este scopul unei astfel de recomandări: să găsești cărți care să ajute copilul să citească mai mult, fără ca lectura să pară o obligație.
Noi am luat cartea de pe Libris, acolo unde poate fi găsită ediția actuală a volumului, iar pentru cine caută o lectură potrivită pentru un copil care studiază engleza intensiv, mi se pare o variantă interesantă.
Mi-a plăcut și faptul că povestea nu este una greoaie. Este veselă, absurdă pe alocuri și plină de imaginație, exact genul de carte care poate face un copil să spună „mai citesc puțin” și să ajungă, fără să-și dea seama, la final.
