Am cam lipsit în ultimul timp și să știți că am făcut asta motivat. Vreau să vă povestesc totul pentru că eu s-au petrecut cÂteva lucruri de care m-am apucat să vă povestesc. Despre polipi auzisem doar că nu mă interesa subiectul în mod direct și nu aveam nicio informație. Nici măcar nu știam că aceștia pot apărea pur și simplu în nas. Așa a apărut prima vizită la ORL și am făcut tot felul de alte săpături ca să văd exact cum pot rezolva problema copilului.În concluzie, astăzi vă povestesc despre problemele de sănătate ale Cristinei(9 Ani), despre ce explicații am primit de la medici, tratamente și operație.

Abia acum fac legătura cu ceva din trecut și vreau să menționez acest aspect în acest prim pas. Cristina avea o respirație greoaie. O simțeam că respiră greu asta chiar și în momentele în care nu era răcită. Pediatra m-a sfătuit să-i administrez un spray Nasonex și în eventualitatea în care nu-i trece să-i fac un test de alergii, medicul de familie mi-a spus că respirația greoaie ar fi de la răceli, să revin când e complet vindecată, etc. Nu știu de ce, dar erau momente când parcă totul intra în normal sau era doar impresia mea.

Cristina descoperă în nas ceva care o împiedică să respire

Pe 2 ianuarie, în jurul orei 18, după ce am venit de la patinoar Cristina a spus că are ceva în nas. M-am uitat și avea o chestie rotundă în nara dreaptă, lucioasă și de un roziu deschis. Inițial i-am zis să mă lasă să încerc s-o scot. Ea a zis că nu merge scoasă și că o deranja când o atingeam așa că nu am insistat. Imediat a început să spună că nu poate respira și am hotărât să plec cu ea la medic.

De câteva săptămâni aflasem că există în oraș Centre de permanență unde poți merge pentru probleme medicale. M-am gândit că ar fi o soluție bună ca să ocolesc urgențele de la spital. La acest Centru de permanență era o asistentă și un medic și au spus că seamănă cu o vegetație. Termenul nu-mi era cunoscut câtuși de puțin și când am cerut lămuriri a zis ceva gen polipi. Recomandarea lor a fost să merg la urgențe pentru că situația este mai complexă și nu mă pot ajuta.

La urgențe am stat 3 ore și după ce am reușit să intru să o vadă un medic mi-au spus că nu au medic ORL la urgențe și să merg a doua zi la un specialist în spital. Partea bună a fost că pe baza foilor de la urgență am reușit să intru rapid la doctor pentru că programările erau făcute și ar fi trebuit să aștept o lună și jumătate. Toate bune, am căutat pe internet să văd ce zice lumea referitor la recomandări de medici ORL-iști și a doua zi era pe secție doamna doctor Gegea(Galați) pe care toată lumea o lăuda. Am mers la dânsa și a fost foarte drăguță. Mi-a recomandat același același Nasonex și Aerius. Mi-a spus să folosesc tratamentul 2 săptămâni și să revin. Mi-a explicat că pe fondul răcelii acest polip s-a inflamat și și-a modificat dimensiunea. Existau șanse ca el să se retragă și tocmai din acest motiv vroia să vadă cum decurge totul.

Decizii luate de mine și documentări despre polipi

În urma controlului m-am ales cu o denumire a problemei cu care se confrunta Cristina – polipoză nazală. Aceștia sunt niște polipi care se regăsesc de obicei în spatele nasului doar că la ea dădeau pur și simplu în nas. Am găsit destul de puține informații referitoare la acest diagnostic. Acești polipi îi blocau și căile respiratorii și o împiedicau să respire normal. La 2 zile după vizita la medic acea biluță parcă crescuse în dimensiuni și o puteam vedea cu ochiul liber la baza nasului, ba chiar sângerase ușor în partea de jos. Eu cred că-și suflase nasul mult prea des și asta a făcut să-l atingă. M-am panicat un pic pentru că știam că la doamna doctor Gegea nu aveam cum să ajung mai devreme de 2 săptămâni pentru că era plină de programări.

Citind pe internet am văzut multe mămici care recomandau operația ca și soluție și așa am aflat câteva nume de medici buni de la București de la Spitalul Marie Curie care se ocupau de această problemă. Domnul Doctor Buruiana Andrei era printre cei mai lăudați și apreciați. Aș putea să spun că 80% dintre mămici îl recomandau și povesteau despre experiența bună pe care o avuseseră cu acesta. Am făcut rost de numărul dânsului și i-am scris și eu un mesaj cu o scurtă poveste. Răspunsul a venit mai repede decât m-aș fi așteptat și mi-a spus că el nu operează polipoză nazală, dar îmi recomandă un coleg de-al dânsului dr. Coman Alexandru. Imediat am luat legătura cu dânsul, i-am spus aceeași poveste și mi-a spus că pot veni la un control în 3 zile. A fost foarte comunicativ și mi-a răspuns întrebărilor, ba mai mult, am putut să-l sun și să mă pun la punct cu informațiile referitoare la ceea ce urma să se întâmple. Mi-a transmis faptul că o cheamă să-i facă un RMN la sinusuri ca să vadă exact dacă este de operație sau cât de gravă este situația.

Mi-a transmis și faptul că pot face RMN în Galați ca să nu mai vin special pentru asta în București și după ce primesc rezultatul să vedem ce facem. Așa am aflat că RMN la copii se face doar la spitalul de copii. Prețul a fost de doar 210 lei, am putut să-l fac a doua zi și în două zile aveam și rezultatul.

Despre operația de polipi

Rezultatul l-am trimis imediat medicului și mi-a confirmat faptul că nara dreaptă era blocată în proporție de 80%, dar vedea ceva și în nara stângă. M-a programat pentru operație pe 6 februarie la 7.30. Nu vă spun cât de stresată eram. Asta s-a văzut și în insomniile mele, mi-a apărut și o pată pe gât, etc. Abia așteptam să scap de această operație. Mă măcina și gândul că o noapte trebuia să stau internată. Nu prea am stat în spital până acum și nu știu de ce, dar nu-mi place deloc să aud că trebuie să stau internată.

Mi-am luat o cazare în București și am stat toți 4 într-un apartament din sectorul 4 ca să ajung rapid dimineața. În ziua operației am plecat spre spitalul Marie Curie și am ajuns la 6.15. Eram a doua persoană. Dacă cumva trebuie să ajungeți și voi nu uitați că aveți nevoie de bilet de trimitere, copie certificat de naștere copil și copie carte de identitate părinte. Fără aceste acte nici nu vă face formele de internare. Până la ora 7, când a deschis la biroul de internări se adunaseră suficiente persoane. Se făcuse o coadă considerabilă. Eu n-am stat foarte mult pentru că eram printre primii.

Totul este foarte bine pus la punct și sunt niște pași care trebuiesc urmați. Nimic complicat, m-au îndrumat asistentele. Într-un final am ajuns în salon și am așteptat. În jurul orei 8 au început să vină și medicii și cred că pe la 9 a venit doctorul Coman Alexandru la mine, a făcut ceva investigații, am discutat puțin și mi-a zis că va intra în operație pe la 12. Până să intre în operație am mai fost o dată la medic cu Cristina să o consulte și i-a făcut și o investigație cu o cameră introdusă în nas(nu rețin cum se cheamă această procedură). O dată ajunsă în salon a venit un medic rezident și mi-a răspuns la absolut toate întrebările mele. Doctorul mi-a spus că polipii arată mult mai bine și că s-au retras destul de mult. A zis că nici nu mai semănau cu ceea ce văzuse în RMN. Pe de altă parte nu putea să sar peste operație pentru că într-adevăr respirația era greoaie.

Operația de la Marie Curie

Cristina nu a înțeles exact ceea ce presupune operația. Chiar dacă toată lumea pomenea acest cuvânt în jurul ei, ea nu era câtuși de puțin speriată. Am încercat să vorbesc cu ea, să o fac să râdă și să nu se panicheze absolut deloc. Problema a fost că în salon mai eram cu încă 2 copii(un băiețel și o fetiță). Primul copil care a plecat la operație a fost băiețelul, fetița a plecat a doua și mămica fetiței a început să plângă. Atunci s-a cam panicat Cristina și a început să-mi pună întrebări. Între timp băiețelul terminase operația și l-a adus pe salon. Începuse să i se ducă anestezia și să aibă dureri de gât și scuipa sânge pentru că pe el îl operase atât de polipi, cât și de amigdalite. Am văzut-o că s-a schimbat puțin la față și era ușor pusă pe gânduri Cristina.

Înainte să intre în operație a văzut-o anestezistul, după care a primit un sirop care am înțeles că o moleșea ușor și-i dădea stări de amețeală. A lăsat-o apoi în salon ceva timp, după care am condus-o către sala de operație. Eu am rămas în afara ușii și am lăsat-o pe mâna asistentei. Sentimentul nu a fost deloc plăcut și am stat cu inima cât un purice, m-au trecut toate gândurile și am încercat să mă adun.

Trecuse o oră și Cristinuța mea nu mai venea. L-am văzut pe doctor pe hol și l-am abordat. Mi-a spus că totul este bine și că se gândea că va avea mult mai mult de operat la ea și i-a administrat mai mult anestezic. Asistentele o așteptau să se trezească și urma să o aducă pe salon. Așteptam cu sufletul la gură și într-un final, după vreo oră și 15 minute a apărut Cristinuța mea într-un scaun cu rotile, era amețită. Împreună cu asistenta am urcat-o în pat și a adormit instant. Timp de aproape 3 ore a dormit, cu treziri scurte de maxim un minut. În tot acest timp am fost să discut cu medicul, am mai pus alte întrebări referitoare la operație, dacă este nevoie să-i fac teste de alergeni, dacă îmi dă scutire, când își poate relua antrenamentul la volei și multe altele.

Eu am citit că polipoza nazală ar avea cumva legătură cu alergiile și că aceasta este cumva influențată. Doctorul mi-a spus că diagnosticul nu este corect și mi-a dat diagnosticul corect, dar nu rețin. Mi-a transmis că nu are rost să-i fac teste de alergii. A spus că i-a deschis toate sinusurile și să stau liniștită că de acum va putea respira bine.

După 3 ore și jumătate s-a trezit Cristina și asistenta mi-a spus că dacă vreau să plec în aceeași zi trebuie să mănânce măcar un iaurt și o banană și să bea apă. Ca să vadă dacă nu i se face rău. Am făcut toate astea și Cristina era foarte fresh. Copiii din salon se plângeau de dureri de gât(cică cum au avut tubul de anestezie), dar Cristina nu s-a plâns deloc. Nu știu dacă faptul că a dormit a ajutat-o în acest sens.

Cum a fost prima noapte după operație

Doctorul mi-a spus să-i dau înghețată ca să se curețe gâtul. Așa că imediat după ce am coborât din spital i-am cumpărat o înghețată și am plecat spre cazare. Eu eram ruptă de oboseală și pe la ora 19 eram leșinată în pat și m-am trezit atunci când Cristina a început să vomite. M-am dus după ea la baie. S-a băgat în pat după asta și mă și panicasem că voi fi nevoită să mă întorc la spital. Din fericire nu au mai fost nicio problemă și totul a fost bine.

Cam asta a fost experiența mea. A fost stresantă, dar rezultatele au fost bune și per total am fost mulțumită.