Iubiti-va parintii!!!! (poveste emotionanta)

Ieri am fost tristă și m-am simțit neputincioasă! Simțeam că vreau să ajut și să fac un bine și nu știam de unde să încep!

Încep toată această poveste printr-o mică introducere în familia mea. Mă refer acum la copilărie și părinți. Am avut o copilărie foarte frumoasă și îmi amintesc cu drag de multe evenimente care mă fac și acum să zâmbesc și să mi le amintesc cu drag. Îmi amintesc de jocurile copilăriei din fața blocului, de întreaga gașcă de copii, de jumătatea de oră în care vedeam desene la televizor, de coatele și genunchii veșnic juliți, etc.

Mama mea este și va fi un exemplu pentru mine. M-am înțeles și mă înțeleg extraordinar de bine cu ea în general îi povestesc cam toate evenimentele importante și mă ajută și mă sfătuiește cum crede ea mai bine. Îmi place extrem de mult educația pe care am primit-o și tot ce îmi doresc este ca eu, la rândul meu, să îmi pot învăța copilul să fie la fel de bun, înțelegător, ascultător și iubitor precum m-a învățat mama mea să fiu. Nu am fost o familie foarte bogată dar am avut tot ceea ce îmi trebuia.

Tatăl meu a fost mai sever și îi știam mereu de frică dar în același timp știa să vorbească cu mine și îmi plăcea că de multe ori îmi cerea părerea și că ținea cont de ea. Mi-a oferit o încredere în mine foarte mare. Îi iubesc foarte mult și țin extrem de mult la ei deși în ultimul timp nu prea le-am mai spus sau arătat acest lucru.

Ieri a venit mama la mine și a primit un telefon a unei vecine cu care se înțelegea bine. Spun că se înțelegea din cauza faptului că mama nu o mai poate vizita pentru că bătrânica merge extrem de greu și mama se mai duce doar când o sună bătrânica.

O știu și eu pe bătrânică de câțiva ani buni. Bărbatul ei a decedat acum 2-3 ani iar ea i-a vândut casa nepotului care s-a mutat cu copilul și soția și locuiau toți sub același acoperiș. Am înțeles că a început să se poarte din ce în ce mai urât cu ea și stătea sărăcuța într-o cămăruță cu o lumină obscură. Era certată că consumă prea multă apă și lumină așa că săraca se chinuia să facă economie!!!! Ea se mișcă cu ajutorul unui cadru și nu poate pleca nicăieri.

Aseară când a sunat-o pe mama o ruga …. o implora să se ducă la poliție să facă o plângere pentru că nepotul vrea să o ducă la azil. Zicea că a venit cu martori și că au spus că este nebună și o vor duce la azil într-un alt …. oraș/județ. Săraca îi tot spunea mamei că nu este nebună!!!! Să o ajute cumva!!! Mi-au dat lacrimile când am văzut cum se chinuia să se salveze săraca femeie. Muncești o viață întreagă să ai o casă, să ai tot ce îți trebuie și uite ce se poate întâmpla.

Nu știu cum o pot ajuta! Ce să zic la poliție? Că stă în casa ei care este acum pe numele nepotului și că vrea să o scoată nebună ca să nu mai aibă grija ei? 
MA GASESTI SI PE RETELELE SOCIALE
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Pin on Pinterest0

You may also like

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *