Telefonul cu accidentul

Dimineață am fost trezită brusc de un telefon neașteptat. M-a sunat mama să îmi zică că bunica prietenului meu a primit un telefon cum că eu și prietenul meu am avut un accident. Și acum să vă povestesc tot.

Bunica are aproape 90 de ani. Abia merge și nu vede foarte bine fără ochelari,etc. Dimineață pe la 10 a primit un telefon de la “nepotul” ei care îi spunea că a avut un accident și că a omorât o fetiță și că îi trebuie niște cartele telefonice. A întrebat-o dacă are 300 lei în casă ca să le cumpere și să nu mai zică nimănui nimic. Nu cred că a mai contat ce a mai spus în rest pentru că din momentul în care a auzit că a omorât un copil și că este în spital femeia s-a speriat îngrozitor. A încercat să formeze numărul de mobil al prietenului meu pentru a se lămuri dar cu siguranță că din cauza sperieturii nu a reușit să formeze numărul cum trebuie și nu a răspuns nimeni. Una peste alta a venit o vecină care a lămurit-o că de fapt nu s-a întâmplat nimic și din una în alta cineva a sunat-o pe mama mea care ne-a anunțat pe noi.

Nu vă puteți închipui cât de bucuroasă a fost când ne-a văzut că nu am pățit nimic și că suntem bine.

Ca niște oameni cinstiți ce suntem am zis să reclamăm acest eveniment la poliție.

PASUL 1 Am sunat la 112 și am spus în mare problema după care ne-a redirecționat telefonul către poliție. Domnul cu care am vorbit a zis că trebuie să mergem la secția de poliție de care aparținem.

PASUL 2 Conform indicațiilor ne-am dus la secția 4 în ideea de a da o declarație. Am dat peste un polițist foarte calm și relaxat care după ce a auzit întreaga poveste a zis că nu e de competența lui și că trebuie să mergem la Poliția Județeană. Ca să ne liniștească a zis că oricum cei care fac astfel de lucruri sunt în închisoare și …. asta e

PASUL 3 Am ajuns la Poliția Județeană unde nu mai avusesem treabă niciodată și am găsit un ofițer de serviciu cu care am vorbit. I-am explicat în mare pentru ce am venit și s-a uitat puțin ciudat la noi. Îl întreb ce putem face și ridică puțin din umeri …. “Trebuia să îi dau banii” îl întreb la care mi-a răspuns că trebuie să cheme un coleg. A venit un coleg cu experiență se pare care foarte grav întrebă ce s-a întâmplat. Îi explic și lui povestea și la sfârșit îmi zice că ăștia care fac astfel de lucruri sunt din închisoare și nu le face mare lucru dar dacă tot am venit să vedem ce putem face.

Vorbește la telefon cu cineva îi explică în mare situația după care îmi zice să aștept. Aștept vreo 10-15 minute după care mă strigă să vorbesc la telefon cu un domn care nu s-a prezentat și care m-a întrebat iarăși ce s-a întâmplat. Mi-a dat de înțeles că ar trebui să mă duc nu mai știu unde și i-am explicat că am făcut deja un traseu cam lung. Oricum mi-a zis să stau liniștită că sunt foarte multe cereri în așteptare și că eu am avut noroc că nu am dat nici un ban dar sunt persoane care au de recuperat niște bani ….. deci m-a liniștit. Am încheiat discuția telefonică și la 10-15 minute, când am zis că renunț și plec acasă pentru că nu mi se părea corect să stau aproape o oră să dau o declarație, a sunat iarăși acel domn care mi-a spus să mă întorc la secția 4 pentru că a chemat un coleg de acasă care îmi va lua o declarație.

PASUL 4 M-am întors la secția 4 mai mult din cauza faptului că îl chemase pe bietul om din timpul lui liber în condițiile în care erau deja 2 polițiști acolo care nu făceau nimic dar … asta e. Am mai așteptat 10-15 minute până să vină acea persoană. A venit un polițist care spre surprinderea mea și-a dat cel mai mult interesul în ideea că i-a luat o declarație prietenului meu și a zis că vrea să îi ia o declarație și bunicii.

PASUL 5 Am plecat împreună cu polițistul la bunica acasă și a luat o declarație de 4 pagini și a trebuit să îl aducă la secție și cam asta a fost tot traseul.

Stau și mă întreb acum …. a avut vreun rost să ne batem capul atât când atâtea persoane îndreptățite să facă dreptate ne-au trimis de colo colo doar doar o să renunțăm să le mai umplem arhiva cu niște plângeri. Nu îmi pot da seama câtă benzină am consumat numai pe această problemă însă de la ora 11 până la ora 14 am fost numai pe drumuri și numai în căutarea dreptății.

Credeți că am procedat corect?
MA GASESTI SI PE RETELELE SOCIALE
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Pin on Pinterest0

You may also like

4 comentarii

  1. Bine ca ai facut ceva totusi. Nu stiu daca as fi avut nervii tai tari si rabdarea de care ai dat dovada. Oricum in Romania nu se rezolva nici crimele, ce sa mai zicem de farsele la telefon in care sunt escrocati oamenii in varsta si storsi de bani.

  2. Oricum am fost surprinsa de cat de greoaie a fost procedura …. si totul toate drumurile astea au fost facute doar din vina mea pentru ca am vrut sa vad daca se poate rezolva ceva. Multa lume ar fi renuntat deja dupa primul drum

  3. Cel mai bun lucru este că ai scris acest articol.
    Poliţia este neputincioasă în acest caz particular, dar în perspectivă pot duce campanii de informare menite să înştiinţeze populaţia că pot fi "victimele" unor astfel de telefoane.

    Concluzionez prin a spune că nu ai făcut rău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *