Vampirul cel viclean de Marcus Sedgwick (recenzie)

Pentru Cristina, Vampirul cel viclean sccrisă de Marcus Sedwick a fost una dintre lecturile obligatorii pentru vacanță. Recunosc, atunci când o carte este trecută pe lista de lecturi obligatorii, nu întotdeauna reacția este una de entuziasm, însă de data aceasta alegerea s-a dovedit a fi una potrivită. Povestea face parte din seria Cronicile corbului Edgar și este cel de-al patrulea volum, iar atmosfera ei este exact genul de atmosferă care te face să te gândești la toamnă, Halloween, castele misterioase și povești cu personaje neobișnuite.

Mi-a plăcut foarte mult și faptul că ediția este bilingvă, engleză-română, mai ales pentru că Cristina studiază engleza intensiv. De altfel, a început cartea în limba engleză și a citit aproximativ un sfert din ea astfel. A fost o experiență interesantă pentru ea, pentru că a putut să își exerseze vocabularul și să încerce să urmărească povestea în engleză, iar atunci când lectura a devenit mai dificilă, a continuat în română. Pentru un copil care învață engleză, mi se pare un format foarte util: îi oferă curajul să încerce, fără să transforme lectura într-o temă complicată. Cartea are și ilustrații alb-negru realizate de Pete Williamson, care completează foarte bine atmosfera poveștii.

O poveste numai bună pentru Halloween

Povestea începe aparent simplu, cu o vânătoare de dovleci, însă lucrurile se complică rapid. Edgar ajunge să se confrunte cu o aventură mult mai primejdioasă, care îi poartă pe cititori printr-un labirint misterios de pe domeniul unui castel și până la Marele Bal de Halloween. Iar când în poveste apare și o creatură cu dinți ascuțiți, este clar că liniștea nu va dura prea mult. Edgar trebuie să descopere ce se întâmplă și să salveze situația.

Cristinei i s-a părut o carte drăguță, cu mister, aventură și suficient de mult suspans cât să te țină curios, fără să fie o poveste exagerat de înfricoșătoare. Tocmai de aceea cred că este una dintre acele cărți pe care le-aș pune pe lista de lecturi pentru luna octombrie. Are dovleci, vampiri, un castel, un labirint și un Bal de Halloween. Practic, toate ingredientele pentru o lectură de sezon.

Merită citită?

Un alt lucru pe care îl consider un plus este faptul că poate fi citită în două limbi. Cristina a început curajos în engleză, apoi a continuat în română, iar mie mi se pare că acesta este unul dintre cele mai frumoase avantaje ale unei ediții bilingve: copilul nu trebuie să aleagă între a înțelege povestea și a-și exersa limba engleză. Le poate face pe amândouă, în ritmul lui.

Noi am găsit cartea la Libris, iar pentru o lectură obligatorie de vacanță, Cristina a avut parte de o poveste care s-a potrivit foarte bine cu perioada în care a citit-o. Este genul de carte pe care aș recomanda-o mai ales copiilor cărora le plac poveștile cu mister, aventură și o doză de fantastic.

Voi ce cărți ați pune pe lista de lecturi pentru o după-amiază de toamnă?

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *