Îmi place să cred că în adâncul sufletului meu sunt tot un copil. Mă uit în jur și văd unele mămici atât de serioase și atât de schimbate o dată cu venirea copilului pe lume și nu știu cum este mai bine. Să fiu mai serioasă și să nu mai iau lucrurile în glumă, să nu mai țopăi cu copilul în brațe, să nu îl mai învârt, să nu îl mai sufoc cu pupici sau să fiu strictă și severă. Mmmmm nuuu. Clar nu!
Am crescut într-o familie frumoasă care m-a răsfățat, m-a alintat, m-a lăsat să îmi trăiesc din plin copilăria, mi-a făcut cam toate poftele și m-a umplut cu dragoste. Nu cred că aș schimba ceva dacă aș putea să dau timpul înapoi. Poate pentru că am trăit intens fiecare moment și îmi place noul meu statut.
Copiii din ziua de azi se joacă tot mai puțin cu jucăriile și le dau deoparte în detrimentul telefonului sau a unor desene animate. Știu că nu este bine dar nici nu o pot priva de asemenea bucurii. Încercăm să o las și la desene, îi mai scap și telefonul și sunt momente când ne jucăm cu jucării, vorbim(fiecare pe limba lui), colorăm sau citim câte o carte.
Primesc multe sfaturi și din respect le ascult pe toate dar decizia finală îmi aparține și nici prin gând nu-mi trece să mă schimb. Am tot ce mi-am dorit. Un soț care mă iubește și mă respectă și un copil pe care îl iubesc mai mult decât orice pe lumea asta.
6 comentarii
Ce familie frumoasa !
o familie frumoasa
eu nu am inca un copil dar sunt sigura ca atunci cand va veni ma voi juca foarte des cu el pentru ca asta e cheia pentru o comunicare perfecta parinte-copil
Recunosc, nu prea m-am jucat cu copilul meu 🙁 Veneam tarziu de la servici, responsabilitatile erau cam toate pe umerii mei. Poate ma voi juca cu vreun nepotel fiindca sunt tare dragalasi copii si ma lipesc imediat de ei
Este foarte importanta comunicarea, iar joaca se incadreaza aici. Eu nu am copii dar …na, ma dau si eu cu parerea 🙂
Ce frumos ai scris in articol! Ma regăsesc si sunt de acord cu tine draga mea!