Oare eu îmi doresc să doarmă singur copilul meu? (recomandare de carte și părere personală)

Astăzi vreau să deschid un subiect delicat. Îmi iubesc atât de mult copiii și sunt o mamă atât de protectoare, ușor posesivă, grijulie, etc. încât îmi doresc să le știu bine, să nu le fac să sufere, să le știu aproape, etc. De-a lungul timpului am învățat din greșeli, am exagerat cu iubirea și am încercat să fac totul așa cum am crezut eu că este cel mai bine pentru familia mea. Mulțumesc soțului meu care nu a vrut să mă deranjeze în niciun fel și a acceptat deciziile mele. Asta mă face să cred că alegerile mele au fost bune.

Cum am gestionat eu problema somnului la copii

Nu știu dacă am procedat cel mai bine la acest capitol. Nu am întrebat alte mămici cum au procedat, ce metode au aplicat, cum și-au obișnuit copii să adoarmă. Eu vă povestesc strict din experiența mea. Cristina a fost alăptată aproape 2 ani și a fost cel mai simplu s-o adorm la sân. Poate că din cauza asta mi-a fost greu să plec în primii doi ani ai și s-o las cu mama mea s-o culce pe timpul nopții. Sunt conștientă că schimbarea era deranjantă pentru ea și nu putea să doarmă mai deloc până nu veneam eu acasă. După această etapă am putut s-o adorm doar legănată pe picioare. De la 2 la 3 ani cam asta a fost metoda de a o adormi. La grădiniță s-a obișnuit mai repede decât m-aș fi așteptat și acolo a învățat să se culce pe pernă. După o lună de grădiniță a început și ea să se culce ca OMUL, pe pernă.

Cristina doarme doar cu mine și este destul de mofturoasă atunci când trebuie să stea cu bunica ei. Toate ca toate până în momentul ă+în care trebuie să doarmă cu altcineva. Doar atunci când am fost în spital s-o nasc pe Eva a stat cu soțul meu 4 zile fără mine și a fost nevoită să doarmă cu el, dar a fost foarte înțelegătoare.

Acum aș putea să spun că este mare și că ar trebui să doarmă singură doar că de un an a apărut Eva în viața noastră și dormit toate 3 în pat. Îmi doresc să mă pot retrage treptat și să le pot lăsa singure în cameră. Cristina s-a împăcat cu gândul și adoarme imediat așa că nu ar fi o problemă s-o adorm și apoi să mă culc în altă cameră doar că Eva este încă dependentă de mine și mai amân mutarea pentru o perioadă.

NU VREAU să dorm SINGUR!

Mi-am dorit să citesc și cărți care ating acest subiect ca să văd cum pune un expert problema. Până acum am făcut așa cum am crezut și m-am inspirat din poveștile altor mămici. Prin metode simple de convingere nu prea am avut succes așa că am vrut să citim împreună cartea Nu VREAU să dorm SINGUR – Alberto Pellai, Barbara Tamborini, Elisa Paganelli. Cristina n-a fost tocmai încântată și asta pentru că se gândea ce urma să-i propun. Deși eu vreau s-o pregătesc treptat. Oricum acum n-aș putea s-o las singură nici dacă aș vrea.

Ideea este ca Eva să rămână în cameră cu Cristina și să doarmă împreună. Nu este ca și cum ar trebui să doarmă efectiv singură. Se au una pe cealaltă și cu timpul se vor obișnui. Mă gândesc că după ce face Eva 3 ani să fac mutarea, adică este de durată și mă gândesc în viitor.

Să vă povestesc puțin și despre carte. Prima parte este destinată copiilor, iar cea de-a doua parte este destinată părinților. În prima mare sunt expuse câteva situații cu propuneri ca băiețelul din poveste să doarmă în +tr- scorbură, într-un culcuș, etc. Cea de-a doua jumătate a cărții este destinată părinților. M-a marcat întrebarea Chiar vă doriți ca ce mic să învețe să doarmă singur? Mi s-a părut o întrebare extrem de bine pusă. Consider că eu exact la această parte am o problemă. Răspunsurile oferite mi-au plăcut și m-au încurajat să fac marele pas atunci când sunt pregătită. Mi se pare o carte specială pentru mamele care intenționează să facă acest pas. Știu că nu este o separare, dar pentru mine este o obișnuință și o plăcere. Trebuie să mă hotărăsc întâi ce-mi doresc eu.

Mi-a plăcut maxim partea a doua. Mi se pare că răspunde la întrebările pe care orice părinte și le pune. În plus sunt oferite niște sfaturi geniale pentru ca cel mic să prindă încredere în el și să-l introducem încet în lumea viselor. Vă recomand cu drag cartea. Aceasta poate fi găsită pe Libris.

Voi dormiți în același pat cu cel mic? A fost greu să-l convingeți să rămână singur sau credeți că va fi ușor să vă separați?

MA GASESTI SI PE RETELELE SOCIALEShare on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Pin on Pinterest
Pinterest
0

You may also like

14 comentarii

  1. Cred că este super faină cartea ,eu dorm in pat cu fetița mai mică ,am dormit cu cea mare până la 5 anișori și după ce a apărut surioara ei ,am lăsat-o să doarmă singură în pat,dar tot în acea cameră și a acceptat ,mai greu un pic ,dar s-a obișnuit cu ideea că eu trebuie să dorm cu surioara ei mică .

  2. Noi încă dormim amândoi… Deocamdată nu ma gândesc sa ma mut din cameră…o sa ma scoată el când va creste

    1. Și noi dormim în 3.Când a apărut pe lume și baietelul fetita a început sa doarmă singura(în aceeași camera),dar de când ne-am mutat în casa noua dormim toți trei iar soțul izolat
      Nu ma gândesc sa renunț la dormitul cu cei mici,cresc prea repede și îmi va fi dor.Este timp și pentru asta. Oricum cred ca ar fi o problema, fetitei ii este tare frica sa stea singura în camera

  3. Foarte frumoasa carticica! Problema cu somnul celui mic variaza de la familie la familie, mereu sunt probleme cand nu te astepti. Cred ca conteaza si cum se invata din primele clipe ale vietii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.