Pasiunea tatălui meu pentru păsările exotice și mica grădină zoologică de acasă

Un copil își dorește să aibă o pasăre în casă cu care să se poată juca și să i se dezvolte latura responsabilă și afectivă. Așa învață că responsabilitatea lui este să aibă grijă de o pasăre, deși tot în grija părinților cade. Eu am avut păsări dintotdeauna și pot să spun că ele fac parte din familia mea. Tot timpul am avut păsări în casă și știu foarte multe lucruri legate de ele. Tatăl meu are această pasiune.

A început cu câțiva papagali peruși pe care i-a înmulțit și așa am ajuns să-mi împart apartamentul cu o mulțime de papagali. Nu mă deranja deloc acest aspect. Eram deranjată în momentul în care trebuia să fac curat după ei sau să le dau să mănânce. Între timp totul s-a schimbat. M-am mutat la casă și papagalii au avut un loc al lor, fără să mai fiu deranjată că o pană îmi poate flutura chiar sub nas.

nimfa-galbenaÎnmulțirea papagalilor în captivitate

Papagalii au și ei nevoie de socializare. Am aflat târziu cum se face împerecherea perfectă și totul a fost luat treptat. Inițial, împerecherea se făcea după combinația de culori. Tatăl meu știa că dintr-un papagal verde și unul galben pot ieși niște arlechini superbi sau combinația de verde cu verde sau albastru cu verde era preferată. Aceste 2 culori erau foarte căutate pentru că am uitat să menționez că tatăl meu îi comercializa.

De mică am văzut tot procesul reproducerii și felul în care ieșeau puii din ou. I-am admirat de când erau niște pete mici și roz, cam cât unghia mică. Erau mult mai simpatici în momentul în care le dădeau penele și după 2-3 luni începeau să iasă din cuibare și îi vedeam cum se chinuiau să zboare sau cum îi ajutau părinții să se hrănească sau să zboare. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult de la acest hobby al tatălui meu.

Înmulțirea papagalilor în mod natural

Compatibilitatea păsărilor este foarte importantă. În momentul în care cele 2 păsări sunt puse să stea în aceeași volieră și acestea nu sunt pe aceeași lungime de undă, începe bătaia. Au fost cazuri în care femela omora masculul pentru că nu îl accepta. În urma analizei comportamentului lor, am observat că se simt mult mai bine în libertate și să își aleagă singuri perechea.

papagali-perusiPapagalii nu se înmulțesc dacă nu au un cuibar. Așa că trebuie să țineți cont de acest aspect dacă intenționați să vă măriți familia. Tatăl meu a găsit o soluție de împerechere inedită. A creat un spațiu cam cât o cameră în care să se poată relaxa ei și să se poată acomoda și împerechea după bunul lor plac. A folosit plase de protecție pentru a nu putea zbura în voie și pentru a-i proteja de alte păsări care îi pot ataca. Nu trebuie să vă gândiți că unor papagali le-ar fi mai bine liberi pentru că ei sunt crescuți într-o zonă mai călduroasă și la noi nu ar putea rezista frigului. În plus, nici nu ar avea ce să mănânce dacă sunt liberi. Ei consumă mei și când și când mai servesc ovăz, floarea soarelui, morcov ras și stors sau chiar ou fiert și pasat.

Voliera în care aceștia se plimbă liniștiți este făcută special după dimensiunile propuse. Tatăl meu s-a bazat pe experiența celor de la Romnets.ro care se ocupă și de voliere pentru acvacultură și zootehnie. Ei sunt specializați în confecțioarea plaselor și execută la comandă orice fel de model, iar găurile plasei pot diferi în funcție de cerere.

Această metodă, de a lasă păsările libere, a fost eficientă pentru că fiecare pereche de papagali s-au cuplat așa cum au vrut. Au existat cazuri de masculi infideli care s-au împărțit la 2 femele. A fost o experiență interesantă să-i urmăresc și să văd cum se apropiau și cum se retrăgeau pentru o intimitate mai bună.

Dacă aveți orice fel de întrebare legată despre păsări, vă răspund cu drag, în măsura în care mă pricep. Acum tatăl meu are multe specii de păsări sau mai exact de papagali. Am micul alexander, marele alexander, nimfe, rozele, agaponis, lori curcubeu, canari, hamsteri, iepuri și purceluși de guineea. Aș putea spune că la mine acasă este o mini grădină zoologică. Vă las și câteva poze cu o parte dintre păsări!barabander-galatipurcelusi-de-guineea micul-alexanderpasari-exoticezebre-australienenimfe-galbene

You may also like

3 comentarii

  1. Oooo vaaaai! Am avut si eu perusi. Pe cat erau de dragalasi pe atat ma aduceau la disperare in cele mai nepotrivite momente. Cat au fost doar 2 a fost ok, dar dupa ce au facut pui, era o adevarata nebunie. Faceau multa mizerie, abia curatam ca iar se umplea de puf si coji in jurul volierelor. Au invatat sa iasa singuri din custi :))) asta crea cearta intre noi, mai ales ca lasam geamul deschis si nu voiam sa zboare. Cu toate ca scapau din custi, nu au evadat niciodata pe geam 😀
    Am prins-o in flagrant pe mamica cum tragea cu ciocul de usita si cum o ridica apoi isi facea loc pe sub ea 😛 Dupa aceea prindeam mereu un carlig de rufe 😀 Cand eram acasa ii lasam liberi. Iti dai seama…. avioane! Doi adulti si cinci pui (care invatau sa zboare si foloseau capetele noastre drept pista de aterizare).

    1. Ai avut ceva treaba cu ei! Fac mizerie si după ce ca pe jos cad numai bucăți de mei si puf, când mai fac cant cu aripile, se împraștie in toată casa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.