Nu a fost ziua de ieri atât de stresantă ca cea de astăzi!
Ca să demonstreze câtă lipsă de respect şi nesimţire poate avea „scumpul” meu director, dimineaţă la ora 9 m-a chemat în birou pentru a mă întreba dacă mi-am găsit ceva de muncă?! În situaţia în care ieri m-a anunţat că voi fi dată afară şi nu aveam nici un document care să ateste vorbele lui. Răspunsul a fost pe măsură …. nu a venit nimeni să îmi pună în poştă nici o ofertă de ieri până azi.

Distracţia a început atunci când …. în acelaş birou …. am fost chemată să semnez de luare de cunoştiinţă a Deciziei de restrângere de activitate. Am cerut să fiu lăsată să o citesc la birou pentru a verifica exact ce legi şi articole îmi sunt trecute în acea decizie, lucru care nu mi s-a permis şi am intrat în conflict cu juristul. Rezultatul a fost că am fost ameninţată că mă va da în judecată pentru calomnie. Norocul meu a fost că am o cunoştiinţă care lucrează în acest domeniu şi m-a asigurat că totul a fost spus pentru a mă intimda şi a mă speria ca să ajungă mai repede la rezultatul dorit şi anume să semnez decizia.

Nimeni nu e de neînlocuit dar – uneori – este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură!

Şi când mă gândesc că asta e prima mea zi de preaviz?! Sper ca totul să fie mult mai bine în restul zilelor şi să nu mai fiu atât de stresată.

V-am plictisit suficient pe această temă dar mă simt mult mai uşurată că am împărtăşit şi altora problema mea!!!